Amuzanta povestea benzilor desenate cu animale. Sunt usor de definit, in trei cuvinte separate: sunt amuzante. Au animale in ele. Si sunt benzi desenate. Destul de simplu,nu? Atunci cand pui mana pe una, stii cam la ce sa te astepti – rasete infundate, urmariri, pisici dupa soricei, soricei lovind pisici cu ciocane pneumatice (sau nu), toti rad chiar daca uneori se si ranesc in proces. Chiar si cele mai violente, precum Itchy & Scretchy Comics, nu aduc de fapt moarte permanenta unui personaj, precum se intampla, uneori, in cazul benzilor cu supereroi. Bine, asta-i o alta discutie, niciodata nu stii daca un anumit erou ramane mort permanent, ahem…

Deci, de retinut ca in benzi desenate cu animale, pentru copii, nu moare nimeni. Sau nu permanent cel putin…

…ei bine, cu o exceptie. Si inca una majora, care mi-a marcat copilaria si, se pare, si parte din viata de adult. Cand eram mic, ai mei au avut ocazia sa calatoreasca peste hotare, tocmai in Brazilia. Erau anii ’80 si ORICE lucru era greu de gasit, cu atat mai putin benzi desenate, exceptand ocazionalele Pif-uri si Rahan-uri in franceza. Pot spune insa ca am fost privilegiat si, odata la cateva luni, in pachete bine sigilate, soseau tocmai de peste Ocean vrafuri de benzi desenate in engleza sau portugheza. Una dintre ele, chiar si in mintea mea de copil de 5-6 ani, a iesit in evidenta si, fara exagerare, si-a pus amprenta asupra mea. Altfel nu-mi explic de ce dupa 25+ ani inca mi-o amintesc cu atata claritate.

Dupa ceva research pe Internet, dupa o multime de cuvinte cheie, fotografii si alte cercetari demne de Sherlock cel Holmes, am depistat-o. Si nu, nu este vorba de o banda cu animale cu tente mature ci una Disney, cat se poate de “de copii”! Black Pete sau Phantom Blot poate ca l-au amenintat pe Mickey Mouse sau au rapit-o pe Minnie, dar nimeni niciodata nu a fost ranit mai mult decat un pumn (BAM!) in stomac. Fratii Beagle cauta intotdeauna sa ii fure averea Unchiului Scrooge, dar niciodata niciunul dintre ei nu a patit mai rau decat inchisoare – din care, oricum, evadeaza cu usurinta. Cu alte cuvinte, Disney, cel putin in benzi desenate, a evitat cu abnegatie a filozofa asupra problemei existentiale, a mortii si a mortalitatii tuturor oamenilor.

Cu exceptia……

La finalul anilor ’60, Top Comics a republicat TREI numere Gold Key Uncle Scrooge. Doua dintre ele, “The Great Steamboat Race” si “The Doom Diamond” sunt exceptionale, desenate de MAESTRUL benzilor cu  rate, Carl Bark. Cea de-a treia insa, “King Scrooge the First” are un stil grafic diferit, CLAR neapartinandu-i geniului Carl Bark, dar povestea este insa familiar, are acea tensiune speciala care m-a facut sa o tin minte dintre sutele de benzi pe care le lecturam cand eram mic-mic.

Povestea este ciudata, mistica si in mod ciudat foarte foarte atractiva. Ba chiar stiu ca am avut cosmaruri, imagini dubioase cu ea, de-a lungul timpului. Tin minte ca, inainte ca parintii mei sa arunce toate benzile cand, citez, “m-am facut mare”(sigh), ma intorceam frecvent pentru a o rerereciti. De ce ma atragea atat de mult, intr-un mod aproape mistic? Si, mai ales, de ce mi se parea disturbing? Pentru a-ti oferi intreaga imagine, permite-mi sa recapitulez povestea cu ajutorul unui aparat foto si a magiei din spatele platformei EPB. Aseaza-te bine, am nu una ci DOUA concluzii surprinzatoare! 😉

Inceputul benzii desenate ni-i prezinta pe Uncle Scrooge conducandu-i decis prin oras pe Donald si ai sai nepoti. Neasteptat, dau peste cortul unui ghicitor.

Uncle Scrooge stramba din nas dar ghicitorul/Swami stie cum sa il ademeneasca!

Dar, asa cum alt animal inteligent ar putea spune, „it’s a trap!”si dubiosul vrajitor ii hiponitizeaza pe Scrooge, Donald si pe baieti si ii rapeste in orasul fantoma, in mijlocul desertului Saharan; oras parasit de aproape patru mii de ani..

In mod clar, picioarele ratelor nu ii vor putea duce pana acasa…

Abandonandu-i pe Scrooge si pe ceilalti, Swami-ul ii urmareste de pe o colina – hey, cum isi poate aminti un oras care era locuit in urma cu mii de ani?! Hmmm…

…si din nou ii hipnotizeaza, facandu-i sa creada ca retraiesc vremurile apuse in care orasul era o puternica metropola si ei erau printi acolo. Chiar si in trecut, Donald tot Donald era…

…si totusi, intr-o maniera destul de ciudata pentru o banda dedicata copiilor, avem parte de bondage si de sclave! Ele pot astepta insa, deoarece orasul este atacat!

Totul este un plan bine pus la punct de catre Swami pentru a ii face pe Scrooge, Donald, Huey, Dewey si Louie sa redea intru totul o anumita batalie din istorie. Dar CE anume este ATAT de important la aceasta?

Hmm…stai o secunda, vandalrata asta seamana cu cineva!

Da, este chiar Swami-ul, asa cum arata el in urma cu mii de ani! Ah…acum incepe sa devina cu adevarat interesant…ghicitorul avea mii de ani varsta! Nu acesta este surpriza de care ti-am spus, dar este una buna. Cum a devenit insa nemuritor?

Inapoi in timp, Swami ii cere un anume cufar lui King Scrooge. Ce este acolo? Nu sunt bijuterii, nici bani ci doar doua urne pline cu pulbere. Ha, cam prea mare batalia pentru niste condimente din Indiastan, nu? O alta piesa din puzzle se nimereste atunci cand eternul Swami dezvaluie ca tocmai a inghitit pulberea nemuririi!

Inapoi in prezent, dupa cateva pagini de alergatura, cateva momente hipnotizante, Swami se foloseste de amintirile ingropate ale lui Scrooge pentru a redescoperi, in prezent, bogatiile ascunse. Evident, Scrooge intoarce lucrurile in favoarea lui si Swami este curand legat, imobilizat. Batranul ghicitor isi negociaza eliberarea si cere doar un lucru – acelasi cufar antic, Scrooge putand pastra restul. Este, bineinteles, acelasi cufar care candva continea doua urne si acum nu are decat una.

In fata ochilor uimiti ai ratelor, Swami inghite pulberea si, rapid, isi arata adevarata fata: batrana, trista, posomorata, plina de mileniile peste care trecuse…

…un personaj demult obosit, satul de nemurire si de amintirile unor vremuri apuse cand curtezanele si sclavele lui inca traiau.

S-s-s-stai putin. Asa se termina!? ASA se termina o poveste pentru copii? Cu batranul swami plecand, capul plecat si ridat in desert pentru a muri?! Ua,ua! Este un lucru destul de profund si tulburator pentru o poveste amuzanta cu animale! Chiar daca nu ni se spune clar ca Swami-ul va muri, orice minte, chiar si de copil, realizeaza acest lucru – faptul ca rata se va pierde, va deveni praf si cenusa in soarele arid al desertului. ACUM imi amintesc de ce aceasta banda imi dadea fiori pe sira spinarii – tema adulta a vietii eterne, a „Tineretii fara batranete”si a „vietii fara de moarte”, tratata intr-o revista pentru copii!

Ideea unui personaj atat de satul de eternitate, de viata fara de sfarsit incat alege moartea, sinuciderea, pentru a se odihni este destul de tulburatoare. Doi ani mai tarziu, in 1969, „Requiem for Methuselah”, Star Trek, va acoperi in mare parte aceeasi tema. Este un subiect destul de profund pentru o banda Disney din 1967, nu crezi?

Dar finalul povestii este doar primul twist interesant pe care ti l-am promis acolo sus de tot. Facand research-ul despre aceasta banda, am aflat recent ca povestea profunda,de exceptie, este DE FAPT creata de Carl Bark! Este un scenariu pe care el l-a scris chiar inainte de a se retrage in 1996, lasand ca povestea sa fie desenata de Strobl. Cu alte cuvinte, o poveste pe care o consideram DEMNA de Carl Bark ERA de fapt CHIAR a lui! Brusc, aceasta poveste, desenata de altii dar „compusa”de marele povestitor, straluceste in alta lumina.

Si foarte curand, unul dintre voi o poate avea, pentru a se bucura de ea cel putin la fel de mult ca mine. Este, cu adevarat, una dintre cele mai profunde benzi desenate semnate de Disney, pentru copilul matur din tine.